Petiţii către regim. Strategii retorice în comunicarea cu birocraţia comunistă din Republica Sovietică Socialistă Lituaniană

Petiţii au constituit o variantă a exprimării opiniei individuale în public, respectiv a comunicării particulare cu deţinătorii puterii din Uniunea Sovietică. Este vorba de petiţii, plângeri şi alte cereri ale populaţiei înaintate către diferite instanţe de stat şi partid. Statul polit-ideologic s-a văzut nevoit să comunice cu cetăţeanul, tot pentru înţelegerea grijilor şi nevoilor sale, ca şi pentru menţinerea controlului în sistemul „democraţiei socialiste”.

În Lituania, firea de tip socialist a petiţiilor s-a desfăşurat sub semnul sovietizării. Înaintarea de petiţii a început în anul 1945, dovedindu-se o amplificare exponenţiala până în anii ’80. Sistemul petiţiilor ca paradigmă de comunicare între stat şi societate a pricinuit, de fapt, starea unei realităţii contradictorii: Contribuind activ, în percepţia partidului, la construirea idealului socialist, autorii petiţiilor încercau, ce-i drept, să se elibereze, cu un strigat de ajutor, din constrângerile acestuia.

Scopul analizei empirice este scoaterea la iveală a acţionării conştiente, respectiv a celei inconştiente, într-un public fragmentat în urma contextului socio-politic, ţinând însă seamă şi de atitudinea faţă de sovietizarea Lituaniei. Într-un cadru istoric şi linguistic, se va cerceta în ce măsură comunicarea cu elita comunistă a inclus forme de gândire şi acţionare conformistă şi nonconformistă. În acest context va fi de relevanţă şi întrebarea după eventualele continuităţi sau schimbările vizibile de-a lungul timpului.